Accidentul Vascular Cerebral este definit drept o leziune cerebrală netraumatică, provocată de ocluzia ori ruperea unor vase sanguine cerebrale, ceea ce determină instalarea bruscă a unui deficit neurologic caracterizat prin pierderea controlului motor, senzaţii modificate, deficit cognitiv şi de limbaj, pierderea echilibrului sau comă.

AVC-ul este cauzat fie de reducerea bruscă a fluxului sangvin către o porţiune din creier, fie de o hemoragie. Întreruperea fluxului sangvin către o porţiune din creier conduce la pierderea bruscă a unei funcţii neurologice. Majoritatea AVC-urilor sunt ischemice (87%) fiind cauzate de o tromboză sau de un embol, iar restul sunt hemoragice (13%) fiind cauzate de ruptura unui vas de sânge sau a unui anevrism.

Factorii de risc pentru accidentul vascular cerebral :

Factorii de risc pentru accidentul vascular cerebral pot fi divizaţi în două grupe:

1. Factori de risc care pot fi controlaţi: hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dizlipidemiile, fumatul, inclusiv fumatul pasiv, sedentarismul, obezitatea, consumul excesiv de alcool, folosirea anticoncepţionalelor orale.
2. Factori de risc care nu pot fi modificaţi: vârsta – 66% din persoanele cu AVC au peste 65 de ani;

-rasa – americanii negri si hispanici, comparativ cu albii, au risc de doua-trei ori mai mare;

-sexul – AVC este mai frecvent la bărbaţi decât la femei pana la vârsta de 75 de ani, după care femeile sunt mai afectate (la toate vârstele mai multe femei decât bărbaţi decedează prin AVC);

-istoricul familiar – riscul de AVC este mai mare dacă un părinte, un frate sau o soră a avut AVC;

-prezenţa în trecut a unui AVC.

Fiziopatologie

Clasificarea Accidentelor Vasculare Cerebrale se face după natura procesului patologic vascular ce determină apariția lui, de aici deducem ca acesta poate fi hemoragic, tranzitor și ischemic.

Tratamentul AVC

Cel mai important tratament în recuperarea pacienților hemiplegici post AVC este kinetoterapia (terapia prin mișcare) pentru a elimina deficitele motorii si cele funcționale astfel încât să îl aducem pe pacient cât mai aproape de starea de dinainte de accidentul vascular cerebral. Tratamentul recuperator începe imediat ce pacientul a ieșit din starea de comă. In caz de AVC ischemic se începe în primele 3-4 zile de la debut, iar în caz de AVC hemoragic după 10-14 zile. Succesul depinde de introducerea cât mai rapidă a tratamentului recuperator,  principalul scop fiind recuperarea mersului. Recuperarea vârstnicilor este mai dificilă deoarece sunt implicate câteva aspecte precum: capacitate funcțională limitată, boli cronice asociate, lipsa motivației