Tetrapareza reprezintă forma cea mai gravă de diplegie. Are o frecvență crescută la nou-născuții cu encefalopatie, infecții intrauterine (Citomegalovirus, rubeola, rujeola etc.), malformații structurale cerebrale grave.

Sunt afectate atât membrele superioare cât și cele inferioare, existând posibilitatea ca unul dintre segmente să fie mult mai sever afectat.

Metodele și mijloacele kinetice folosite pentru realizarea obiectivelor recuperării sunt:

1. relaxarea;
2. masajul- ca mijloc paliativ;
3. mișcările pasive;
4. mișcările active;
5. tehnicile de facilitare neuromusculare proprioceptive;
6. activitățile recreaționale și sportul.

Spondilita anchilozantă sau spondilita ankilopoetica face parte dintr-un grup de boli conexe cunoscute sub numele de spondiloartropatii. Spondilita anchilozantă este un tip rar de artrită care provoacă in principal, durere și rigiditate la nivelul coloanei vertebrale. Această afecțiune, cunoscută și sub numele de boala Bechterew, se manifesta, în general, în partea inferioară a spatelui, dar simptomatologia se poate extinde la gat, ceafa si zona cervico-toracala sau poate deteriora articulațiile si din alte părți ale corpului.

Spondilita anchilozantă nu are o cauză specifică cunoscută, deși are o legătură genetică și poate apărea în familie. Factori de risc spondilită anchilozantă sunt:

• sexul – bărbații sunt mai predispusi sa dezvolte spondilita anchilozanta decat femeile;
• vârsta – debutul apare, în general, la sfârșitul adolescenței sau la începutul vârstei adulte;
• ereditatea – majoritatea pacienților care suferă de spondilită anchilozantă au antigenului HLA-B27, cu toate că nu toti oameni care acest antigen dezvoltă spondilită anchilozantă;

Simptomul dominant al spondilitei anchilozante este durerea lombară de tip inflamator, caracterizată prin exacerbarea durerii în momente de repaus sau nocturn și ameliorare cu efectuarea activității fizice/sportului.  Altă caracteristică tipică a lombalgiei de tip inflamator este reprezentată de rigiditatea matinală (înțepenire) care durează peste 30 de minute, deseori câteva ore. Simptomele apar progresiv, insidios.

Scopul tratamentului este acela de a elimina durerea si rigiditatea si de a preveni sau intarzia complicatiile si deformarea coloanei vertebrale. Tratamentul in spondilita are cel mai mare succes inainte ca boala sa provoace leziuni ireversibile articulatiilor. Sunt disponibile numeroase tratamente care pot usura durerea si rigiditatea, dar exercitiul fizic si o atentie deosebita pentru postura dumneavoastra sunt la fel de importante pentru a mentine coloana vertebrala mobila si pentru a va ajuta sa traiti o viata normala.

Un regim obisnuit de tratament pentru diferitele forme de spondiloza implica medicatie, exercitii, terapie fizica, practici de postura, si alte optiuni precum terapia rece/calda pentru a va relaxa muschii si a reduce durerea articulara. In cazuri severe, chirurgia de corectare a posturii poate fi o optiune.

Sindromul de tunel carpian este cea mai frecventă neuropatie în zilele noastre. Aceasta este cauzată de compresia nervului median de la încheietură, într-un spațiu limitat, mărginită de oasele carpiene, extremitățile distale de radius și cubitus, și de retinacululul flexor.

Anatomie

Tunelul carpian este o structură dreptunghiulară, cu 3 laturi formate de oasele carpiene şi a patra, superioară, reprezentată de ligamentul transvers carpian, prin acest spaţiu trecând nervul median şi 9 tendoane (flexorul lung al policelui, flexorii superficiali şi profunzi ai degetelor) . Fiind o structură neexpansibilă, orice inflamaţie care creşte presiunea în acest spaţiu va duce la compresia nervului median.

Epidemiologie:

Sindromul de canal carpian apare mai frecvent la femei (prevalenţa de 5,8%) faţă de bărbaţi (0,6%), la persoanele de vârstă medie (30-60 de ani). Studiile recente arată că prevalenţa sindromului de canal carpian nu este mai mare la utilizatorii intensivi de computer, frecvenţa fiind aceeaşi cu cea din populaţia generală.

Simptomatologie:

Simptomele clasice ale sindromului de canal carpian cuprind senzaţie de hipoestezie şi parestezii la nivelul feţei palmare şi al degetelor 1, 2, 3 şi jumătatea radială a degetului 4. Un simptom precoce tipic este trezirea pacientului în timpul nopţii cu senzaţie de amorţeală sau durere la acest nivel, iar în timpul zilei aceste simptome apar în timpul activităţilor care necesită o flexie sau o extensie accentuată sau la mişcări repetitive de flexie-extensie. Durerea şi amorţeala de la nivelul mâinii pot iradia în antebraţ sau pe faţa palmară a pumnului. Simptomele se pot ameliora dacă pacientul scutură de câteva ori mâna sau schimbă poziţia acesteia. Alte simptome care pot apărea sunt senzaţia de tumefiere a mâinii, de tegumente uscate sau reci. În stadiile tardive, paresteziile pot deveni permanente şi apar şi deficite motorii cu scăderea progresivă a forţei musculare, pacientul putând scăpa cu uşurinţă obiectele din mână.

Examinare fizică

La inspecţie, compararea celor 2 mâini şi a eminenţei tenare şi hipotenare de la mâna afectată poate arăta asimetrie. Scăderea forţei la nivelul musculaturii tenare se testează prin abducţia contra rezistenţă a policelui. Sensibilitatea cutanată se testează prin discriminarea a două puncte în teritoriile inervate de nervul median comparativ cu nervul radial. Testele specifice sunt reprezentate de testul Phalen, Tinel şi cele de compresie nervoasă. Testul PHALEN constă în flexia forţată a pumnului la 90 de grade timp de 1 minut, iar pozitivarea lui înseamnă apariţia simptomelor sindromului de canal carpian. Testul PHALEN INVERSAT se face în acelaşi mod, dar cu pumnul în extensie forţată.

Testul TINEL constă în lovirea uşoară cu degetele a zonei palmare a pumnului, fiind pozitiv atunci când apar simptome senzitive în teritoriul de distribuţie al nervului median.

Testul de compresie nervoasă constă în aplicarea unei presiuni cu două degete de către examinator la nivelul tunelului carpian timp de 1 minut şi apariţia simptomelor senzitive în acelaşi teritoriu. În literatura de specialitate există documentate o senzitivitate de 68% şi o specificitate de 73% pentru testul Phalen, o senzitivitate de 50% şi specificitate de 77% pentru testul Tinel şi o senzitivitate de 64% şi specificitate de 83% pentru testul de compresie nervoasă.

Afectarea funcțională

Din punct de vedere funcţional, pacientul prezintă dificultatea de a adormi din cauza simptomatologiei predominant nocturne. Deoarece anumite mişcări repetitive sau susţinute declanşează simptomele, unele activităţi din viaţa cotidiană, de exemplu condusul maşinii sau activitatea la computer, devin mai dificile. În stadiile tardive, când apare scăderea forţei musculare la nivelul eminenţei tenare, pacientul poate scăpa din mână obiectele mai grele. Persistenţa sindromului limitează activităţile de îmbrăcare şi autoîngrijire.

Ce este:

COVID-19 este boala infecţioasă cauzată de coronavirusul cel mai recent descoperit, ce afecteaza intreg organismul, in special, in cazurile grave, afectand plamanii si capacitatea pacientului de a respira fara ajutor.

Ce inseamna recuperarea post covid 19 ?

Recuperarea sau reabilitarea medicala vizeaza ameliorarea starii de sanatate sau vindecarea dupa boala, prin atingerea unor obiective bine stabilite: redobandirea mobilitatii si fortei, ameliorarea sau disparitia durerii, imbunatatirea performantelor fizice, constientizarea sensibilitatii si acomodarea fizica, dar mai ales psihica cu anumite schimbari pe care boala le-a adus.

Obiectivele programului de recuperare sunt reprezentate de :

• Cresterea capacitatii pulmonare
• Cresterea capacitatii de efort
• Scaderea inflamatiilor din organism;
• Imbunatatirea fluxului sangvin;
• Imbunatatirea sanatatii sistemului circulator;

Poliartrita reumatoida este o boala autoimuna sistemica cronica,  ce se caracterizeaza prin inflamatia mai multor articulatii cu caracter cronic,progresiv, distructiv şi deformant, insotita de multiple manifestari sistemice.

Procesul inflamator determina durere in articulatii, deformarea si reducerea mobilitatii acestora, conducand in timp la pierderea functionalitatii normale, datorita evolutiei proceselor distructive la nivel osos si in cartilaje, cu consecinte invalidante asupra pacientilor afectati de aceasta boala.

In majoritatea cazurilor, debutul bolii este lent cu durata de saptamani sau luni. La aproximativ doua treimi dintre bolnavi, ea incepe insidios cu oboseala, anorexie, slabiciune generalizata si simptome vagi musculo-scheletice pana la apariţia evidenta a sinovitei. Acest prodrom poate persista pentru saptamani sau luni si poate intarzia diagnosticul. Simptomele specifice apar de obicei gradat, cand mai multe articulaţii, mai ales cele ale mainilor, pumnului, genunchiului si piciorului sunt afectate intr-o modalitate, in cele mai multe cazuri, simetrica.

Principalele simptome ale poliartritei reumatoide sunt: durerile articulare, umflarea și rigiditatea. Pot să apară simptome generale și inflamații în alte părți ale corpului, nu doar la nivelul articulațiilor, și nu sunt excluse erupțiile cutanate.

Tratamentele pentru artrita reumatoidă pot ajuta la reducerea inflamației articulațiilor, ameliorarea durerii, prevenirea sau încetinirea leziunilor articulare, reducerea dizabilitatii și permit un mod de viață în limite normale. Poliartrita reumatoidă nu are un antidot, este o boală cronică, de lungă durată, care necesită tratament continuu.