Articulația cotului este una complexă, iar la formarea sa participă trei oase: humerusul, ulna și radiusul. Luxația se definește ca o pierdere permanentă a contactului între suprafeţele articulare, prin leziuni importante ale  tuturor elementelor intra şi periarticulare de stabilizare. Subluxaţia implică un grad mai mic de deplasare a elementelor constitutive articulare, astfel încât suprafeţele articulare rămân parţial în contact.

Ea poate avea loc în căderile pe mână cu cotul întins. Forţa impactului se transmite în antebraţ până la cot forţând ieşirea capetelor osoase din articulaţie.

Acelaşi mecanism se produce şi în accidentele rutiere când pasagerul întinde mâna în faţă pentru protecţie.

Simptomatologia luxației de cot este una traumatică și presupune: durere puternică, deformarea articulației cotului, funcția cotului compromisă, datoriită compresiunii nervoase sau vasculare pot apărea amorțeli la nivelul degetelor sau scadere de puls.

Evoluţia este dominată de riscul redorii  articulare sau a compresiunii vasculo-nervoase şi a fracturii asociate care pot conduce la o complicaţie gravă, retracţie ischemică Volkmann.

Tratamentele sunt diferite în funcție de necesitățile pacienților.Obiectivele se stabilesc înainte de începerea planului de recuperare și se adaptează pe parcurs în funcție de stadiul, vârsta, sexul și patologiile asociate.

Colaborarea cu pacientul este extrem de importantă pentru eficientizarea planului recuperator.